Enough

UPDATE: (regret să mânjesc frumusețe de post cu așa ceva, dar…) WTF is wrong with you, man?! Și agramat și bolnav psihic?!

Mi-am promis de ziua mea că voi fi o fată mai drăguță. Am să o las în urmă pe fetișcana aia egoistă și răutăcioasă și am să încerc să fiu mai amabilă cu cei din jurul meu.
We forgot the taste of bread. (Lord of the rings – Gollum)
We forgot the taste of being pure evil. Pure evil, fusese și parola mea la messenger într-un timp.

Uneori pur și simplu simt că nu mai pot ține în mine toate gândurile astea. Uneori simt că vreau să redescopăr iar tupeul ăla nesimțit și să spun lucrurilor pe nume. Bă, și să nu-mi pese!

Paradoxal, când obișnuiam să fiu o scorpie, primeam totul pe tavă. Și îmi plăcea al naibii de mult asta.
Acum, nu primesc pe cât dau și trag în fiecare dimineață aer în piept și zic: Poate astăzi. Poate astăzi. Dar nici astăzi nu se întâmplă nimic. Așa că trag și seara înainte de culcare mult aer în piept și nu mai zic nimic. Doar îmi apuc o șuviță de păr, o adulmec, și văd cum o dată cu creșterea părului se duc și acele șuvițe gri de altă dată, din acel păr lung până la șolduri. Acel păr de femeie rea și fericită.

Uitasem gustul bătăii de joc. Mi-am mai făcut totuși și pofte de-astea. Și culmea, până am regretat, mi-a fost bine. Aveam acel zâmbet de șarlatan pe față, privirea de gheață, gheață în vene. Apoi au venit regretele și m-am întors la ceea ce sunt astăzi. Și îmi plâng de milă. Da, îmi plâng de milă ca și cum aș plânge de mila unui câine de rasă fără adăpost.

Acum, doar îmi place să îmi imaginez cum ar fi fost sau cum ar fi dacă… Și cele mai apăsătoare sunt regretele pentru ce a fost sau culmea, pentru ce va veni. De regrete mi-e cel mai frică.

Și apoi urmează gândul de fiecare seară: Nu cred că sunt pregătită pentru asta. Nu cred că vreau asta. Nu cred că vreau să fie așa. Vreau să fug. Vreau să fug ca o runaway bride.

Am iubit. Am iubit focul care îmi topise gheața din vene și totodată mă lăsa să mai gust din plăcerile pe care le oferă răutatea. Astăzi sufăr de iceberg syndrome și aștept acel foc care să mă topească de tot. Atunci n-am să mai regret nimic. Atunci șuvițele gri rele vor fi dispărut sub tăietura foarfecei de salon, iar eu voi fi o femeie caldă, împăcată și fericită.

…and the love kickstarts again! 

Pe ritm de manele/Recenzie Gone with the wind

…mi-am început ziua. De azi dimineață de pe la 10 vecinii mei grozavi de deasupra s-au gândit că ar putea să mai dezghețe atmosfera și astfel, și-au deschis larg geamurile, au dat sistemul la maxim și ne-au aranjat tuturor un playlist cu manele, muzică populară și iar manele.

Și la ora actuală, atmosfera e aceeași. Dar de fapt, mă scuzați că mă plâng. La un moment dat mi-au pus și o dedicație (cât am ieșit pe balcon să arunc ceva la gunoi). Era evident, o manea care conținea numele meu – Alexandra. Deci să-mi fie rușine că sunt atât de nerecunoscătoare.

Într-un fel, parcă mi-era și rușine să zic că stau în blocul ăla, la cum se uitau oamenii de pe trotuar.

Recenzia la Gone with the wind (Pe aripile vântului): 

A fost cred, a patra sau a treia oară când m-am uitat la filmul ăsta. Am citit și cartea, evident.

Mi-e foarte greu să cred că e primul film color și că au stat ăia la fiecare scenă să picteze direct pe peliculă. Cel puțin așa mi-a spus profesoara mea de istoria artei/desen. Am stat și m-am uitat cu atenție la fiecare detaliu și e incredibil.
Pot să spun cu mândrie că n-am mai plâns, doar am lăcrimat.

După ce am citit și cartea, concluzia mea este că Scarlett este o femeie foarte proastă pentru că se îndreaptă către ceva superficial, către Ashley, cu care nu se potrivește și lângă care nu ar fi niciodată fericită, în loc să se concentreze pe Rhett, cel care-i seamănă și cu care a fost cu adevărat fericită.

A fost proastă că nu s-a măritat cu Rhett din prima, căci putea foarte bine și așa să-l facă gelos pe Ashley (deși pe ăla îl durea în coate, el o iubea pe Melanie, vară-sa) și avea și bani, deci nu ar fi ajuns niciodată în situația în care să scormonească cu mânuțele ei gingașe pământul roșcat al Tarei după hrană.

Îl înțelegeam de minune pe Rhett, chiar e nașpa când vrei să oferi toată dragostea unui om care nu dă doi lei pe sentimentele tale.

În roman, îmi aduc aminte că Scarlett a mai avut doi copii cu unul din cei doi soți, înainte să fie cu Rhett. Detaliul ăsta nu l-am văzut menționat în film.

Tragica scenă cu Bonnie Blue căzând de pe cal și rupându-și gâtul la propriu, nu a mai avut același efect devastator asupra mea.

E un film superb, un clasic și îl recomand cu căldură tuturor romanticilor. Asta e cea mai lacrimogenă parte:

Scuipici

Nu am să înțeleg niciodată: 

* Nu mă mai căuta! -> Ăsta e ultimul mesaj[...]. (după 5 minute) Ce faci?
* Ce intenții ai față de mine? -> Nu am nici un interes față de tine. (după scurt timp) Mi-e dor de tine.
* Sunt într-o relație. -> Ești într-o relație. (după ceva timp) Te minte. E un mincinos. Ai să suferi.
* Nu ne-am văzut niciodată -> Nu ne-am văzut niciodată. (mesaj) Ești o persoană specială.
* (anonim would like to add you…) Cine ești? -> Cineva.
* Ne cunoaștem personal? -> Poate că da, poate că nu, dar mi-ar face o deosebită plăcere.
* De unde ai id-ul meu? -> Secret/N-are importanță/Nu ești o fire prea sociabilă.
* Îți dau ignore -> Nu ești o fire prea sociabilă, păpușe.
* (invitație la suc/invitație la vrăjeală) Sunt într-o relație -> Prietenul tău e ca și inexistent pentru mine.
* (la școală) Sărutmâna, păpușe/pisi! -> Salut! (WTF?!) 
* Cine a fost Gheorghe Asachi? -> Pff… abia m-am mutat în oraș.
* Concurs de talente -> Știu să mixez, pisi, sunt talentat!
* Nu mi-e foame -> Yum! Yum! Yum! Yum! Yum! -> Ok, acum mi-e foame.
* Nu mi-e foame -> Paprika TV -> Ok, acum mi-e foarte foame.
* Bucătarul de culoare gătește niște chestii delicioase -> (persoana de lângă) Arată bine, dar tot n-aș mânca. Uită-te la mâinile lui.
* Mă simt bine -> Soooomewhere, over the rainbow... -> Gata, acum am intrat în depresie.
* (repetiții pentru concert, femeia de servici apare) Ce cauți aici? -> Studiez. -> Nesimțito! -> (în gând) Vacă.

Situațiile de genul/ persoanele de genul, merită un scuipici.