Wantlist

Nu prea am avut timpul necesar să scriu pe blog și nici dispoziția. Toată săptămâna m-am trezit, am fost la școală, am dormit după școală cu orele, am răsfoit puțin gazeta facebook-ciană și 9gag-iană și apoi m-am culcat la loc.

Scriam acum ceva timp un post în care îmi exprimam dorința de a avea un pian de concert Yamaha, în valoare de aproximativ 10.000 de euro. M-am uitat pe site-ul echipei mele favorite de fotbal, AC Milan, și am realizat cât de mult îmi doresc așa ceva:

This slideshow requires JavaScript.

Deci pianul va trebui să mai aștepte.

Și dacă tot mâine e 1 Martie, vreau să vă urez tuturor o primăvară fericită, chiar dacă afară e gerul Crăciunului. Celor care țin post, le urez să aibă o cumpătare de fier pentru atunci când voi mânca ciocolată, shaorma și alte bunătăți ilegale în post chiar lângă ei.

Celor ce au BAC-ul, le urez să înceapă să învețe (valabil și pentru mine), căci în 3 luni începe coșmarul vieții noastre. Hai să ne străduim acum, ca să fim fericiți în studenție, măcar până-n anul 3 sau 4, când toți ne pregătim de nuntă. Deci, soțul meu, în 4 ani te-aș ruga să mă prezinți părinților și să-mi pui cel mai frumos inel de logodnă pe deget. Oricine ai fi tu.

În general, inelele care le-am primit de la tipi nu mi s-au potrivit, deci n-a mers nici relația, cum n-a mers inelul pe deget. Am spus că cel care-mi va pune pe deget mărimea potrivita va fi alesul. Abia aștept! *râs malefic*

Fă!

Nu, nu e un îndemn, e un apelativ.
Astăzi am fost la cumpărături, știți și voi, pentru luna martie. M-am tot plimbat pe ‘ici pe ‘colo în speranța că voi găsi ceva drăguț. Mi-au atras atenția niște papuci frumușei. Am observat că o tipă tot stătea în spatele meu (ca să nu zic c___l meu) și se holba și ea, fix la ce mă holbam și eu. M-a urmărit în fiecare ungher a fiecărui magazin în care am intrat. Mă simțeam chiar stânjenită…

Am ajuns, deci, la papucii ăia frumoși. Am găsit mărimea mea, i-am scos din cutie și mă așez pe scaun să mă descalț. Când ridic ochii, acea domnișoară stătea în fața mea și se holba la mine. Stau ce stau, în speranța că mă va lăsa să mă descalț liniștită și să fac tot felul de moace de mulțumire sau nemulțumire vizavi de acei pantofi. Dar nu pleca de-acolo.

Nu, nu am îndrăznit să-i spun asta, însă probabil s-a speriat de insistența cu care m-am uitat la ea și de felul în care stăteam amenințător cu mâna pe fermoarul de la botine. A plecat din fața mea și s-a ascuns după un raft, unde a început să se uite și ea la niște papuci. Se uita foarte insistent și îmi aducea aminte de Leighton Meester în The Roommate, unde a jucat rolul unei psihopate. Asta era privirea tipei ăleia:

Am pus și o poză cu scena în care spiona de după rafturi ca să exprime exact ce vedeam eu în timp ce încercam să probez niște papuci.

Pe tipă o știu de pe veșnicul Facebook și sunt sigură că și ea știe exact cine sunt eu, având în vedere că avem cunoștințe comune. Oricum, întotdeauna m-au făcut să mă simt ciudat persoanele care se holbează insistent.

Mai cunosc o singură persoană care avea obiceiul ăsta și era ca o legendă pe care o spuneam prietenelor când ieșeam la o cafea. Ciudatul de la cor, Ciudatul cu guleraș, Flaneluță, Ăla care se holbează mereu, Impecabilul, Zânul sau Mozart sunt doar câteva din apelativele care le foloseam ca să mă exprim vizavi de el. Era amuzant de înfricoșător. Ah, și o prietenă îmi dăduse o idee ceva cu Lânel, de la lână, deși folosisem porecla pentru altcineva. 

Era ca Ghost Rider. Îți răscolea prin suflet cu o singură privire…

UPDATE: Am șters psihopata din lista de prieteni de pe Facebook.

Preserve!

Când ții prea mult la un lucru vrei să-l ai prin preajmă cât mai mult cu putință. Astăzi mi-a venit o idee foarte bună, zic eu, pe care o recomand tuturor domnișoarelor care vor să păstreze vie amintirea primului buchet de flori primit. Sau mă rog, prima floare primită, dacă n-a fost buchet. Mi se pare mai puțin brutală decât presatul în carte:

Cutiuța-inimioară mi-a rămas de la un set de cercei pe care l-am comandat acum ceva timp. Am scos burețeii de atârnat cerceii și am băgat în inimioara de carton bucățele din primul buchet.

UPDATE: E 20:50 și oficial sunt mai bine de 4 ore de când mă chinui să scriu acest post. M-am luat, ce-i drept, cu alte treburi.
M-am uitat la Lord of the Rings: The two Towers pentru a nu știu câta oară. Abia astăzi am realizat că știu replicile pe de rost. Abia aștept să apară partea a IV-a, The Hobbit, deși nu știu ce ar putea scorni mai interesant decât ce am văzut deja. E bine că încă e Gollum acolo. Dacă sunt Gollum și Legolas, e bine.

UPDATE: Acum că am denumit postul Preserve!, mă gândesc la psihopatul ăla Jean-Baptiste din Parfumul care era obsedat de cum să conserve mirosul. Vă recomand filmul și cartea.