Things I so f**cking hate

Cică ăsta ar fi un soi de continuare la un vechi post cu topul celor mai enervante lucruri/persoane. Nu bag link, căci poate astăzi nu îmi mai place ce am scris atunci.
Oricum, la ora actuală urăsc cel mai mult când lucrurile nu-mi ies așa cum plănuisem.

Urăsc când trebuie să aștept, având în vedere faptul că sunt o persoană extrem de nerăbdătoare care își rezolvă mereu treburile în timp util și nu-i fac pe alții să aștepte. Urăsc maxim lipsa de punctualitate.

Urăsc foarte mult când oamenii nu-și respectă promisiunile și mă mint. Și mă refer mai ales la persoanele la care țin. E vorba aia cum că scopul scuză mijloacele. Preferi să mă minți, să mă lași să-mi fac speranțe aiurea și apoi să mă dezamăgești. Cred că adevărul doare mai puțin decât sentimentul ăla însoțit de un gol în stomac/nod în gât și nevoia aia teribilă să-ți strigi frustrarea.

Urăsc când nu mi se plătește cu aceeași monedă. Și aici mă refer la faptul că uneori prefer să-i las deoparte pe alții mai mult sau mai puțin importanți, ca să mă ocup de cineva mai important. Și acel cineva nu ar face în veci același lucru. Și sunt pusă pe veșnica listă de așteptare.

Urăsc la nebunie și asta:

Oh, și nu neapărat pentru smiley face. Ci mai degrabă pentru atunci când trimiți un mesaj foarte consistent și primești înapoi doar un da sau un ok banal. Well, fuck you too!

Urăsc enorm când încerc să port o discuție foarte serioasă cu cineva, sau fac anumite confesiuni, deci chestiuni importante nu nimicuri, și persoana căreia mă adresez se ocupă cu altceva și mă simt ca, scuzați expresia, un rahat în ploaie.

Urăsc când organizez diverse chestii și se trezesc niște incompetenți să-ți evalueze munca. Mă, și te critică ca și cum totul a ieșit îngrozitor, deși de fapt e foarte bine ce ai făcut. Dar nu-i așa? E mult mai fain să critici ca un frustrat nenorocit, după ce că ai stat degeaba și ai practicat sportul tău favorit – aruncatul cu privirea.

În continuare urăsc țăranii de oraș. Astăzi mergeam pe stradă și se opresc trei indivizi, așteaptă să trec, doar ca să stea în ceafa mea și să-mi facă avansuri. Mă, și mă întorc la ei și mă uit ca la cel mai execrabil lucru pe care l-am văzut vreodată. Dar de ce te uiți urât dacă noi îți facem complimente? 

Dar încă rezist. Strâng din dinți și rezist…