Boom!

Ce-mi place cum vă întoarceți voi cuminței din două în două zile să vedeți ce am publicat noi. Senc iu!

La faza cu Senc iu! mi-am amintit de ultima dată când am călătorit cu avionul. Asta fiind astă vară când am mers pentru prima dată cu Blue Air-ul. De regulă foloseam Tarom. La Tarom totul a fost foarte relaxant de obicei, mult profesionalism, totul foarte bine organizat. La Blue Air totul a fost bine până când au început stewardesele să vorbească în engleză. La începutul mesajului, era gen The Italian Man Who Went to Malta. Până a zis Senc iu. Preferam să chinuie un Thhhsssank you cu limba între dinți, ca Duck Dodgers, dar nu. A zis Senc iu. Ca țăranul în câmp. 

Astăzi am avut o revelație în legătură cu luna februarie. Din doi în doi ani se întâmplă câte ceva. Când e an par, în februarie. Parcă stau cu frica-n sân. Și totuși sunt foarte nerăbdătoare. Ce se va mai întâmpla anul ăsta? În general BOOM!-urile au fost în viața personală. Deja parcă miros ceva și-mi dă o stare de neliniște.

Dar cum îi ziceam și Erikăi, Doamne-ajută!

Eu sper doar la o minune. Până-n 14 februarie, căci n-am chef să-mi petrec seara în agonie uitându-mă pe geam la toți fericiții ăia care-s fericiți.

Dacă ajută cu ceva, îmi cer iertare soartei pentru că am fost nesimțită când am fost.
Un lucru sigur mi l-a spus mama: că nu m-a făcut ca să mă facă alții să sufăr.
Dar nici eu nu am fost făcută ca să frâng inimi. De aia de fiecare dată când am un gând rău, mi se întâmplă ceva. Într-o dimineață de exemplu mă gândeam la diverse chestii rele. Și am căzut rău pe gheață în secunda următoare. Altă dată mi-am mușcat limba.

Mai am și venin în limbă, vorba unui băiețaș din tabăra de engleză. Nu vă gândiți, vă rog, la alte chestii. Pur și simplu, când înjur pe cineva în gând, pățește ceva în secunda următoare. Băiatul cu pricina făcuse mișto de mine. Apoi s-a urcat pe balustradă. Și am zis Vezi, George, poate cazi. Și a căzut.

Se mai trezise Erika într-o zi să râdă de mine. Nu mai știu exact pentru ce. Mi-a zis să nu mă supăr, dar am mustrat-o prietenește în gând. Și a alunecat pe gheață. Și s-a agățat de mine cam așa:

În final, vreau să vă împărtășesc o chestie foarte amuzantă. Asta îmi aduce aminte de vremurile când îmi era lene să mă duc la librăria de lângă mine să-mi iau o ascuțitoare amărâtă să-mi ascut creioanele: